Robert Goddard, pionierul rachetelor moderne. „Singura barieră în calea dezvoltării umane este ignoranța, iar aceasta nu este insurmontabilă”

„Este greu de spus ce este imposibil, pentru că visul de ieri este speranța de azi și realitatea de mâine. Orice viziune poate fi o glumă, asta până când o materializeză cineva. Și odată realizată, ea devine un lucru obișnuit. Singura barieră în calea dezvoltării umane este ignoranța, iar aceasta nu este insurmontabilă.”

Profesor de fizică și om de știință american, Robert Goddard a fost pionierul rachetelor moderne alimentate cu combustibil lichid.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

În anul, luna și ziua în care se năștea renumitul actor de comedie Jerry Lewis, la 16 martie 1926, fizicianul și inginerul american Robert H. Goddard lansa prima rachetă din lume cu combustibil lichid, la Auburn, în Massachusetts, evenimentul istoric marcând o etapă extrem de importantă în dezvoltarea rachetelor și a explorării spațiale.

Goddard nu a trăit pentru a vedea epoca zborurilor spațiale, dar cercetarea în domeniul rachetelor a devenit baza principiilor fundamentale ale propulsiei rachetelor.

A început să creeze viziuni spațiale captivante

Interesul lui Goddard pentru spațiul cosmic a apărut în adolescență. Mai exact la 16 ani, atunci când a citit clasicul SF Războiul lumilor, de H. G. Wells. La 17 ani, Goddard s-a urcat într-un cireș din livada de la ferma familiei, pentru a tăia crengile moarte ale pomului, moment în care imaginația sa, alimentată de ideile care-i rămăseseră în minte din cartea lui H.G. Wells, a început să creeze viziuni spațiale captivante. Acest episod, banal pentru unii, pentru Goddard a fost revelator deoarece dorințele și aspirațiile sale au prins un contur clar, propunându-și ca fanteziile din mintea sa și din cărțile pe care le citise să devină realitate. Se întâmpla la 19 octombrie 1899.

„După ce am coborât din copac, mi-am imaginat cât de minunat ar fi să creez un dispozitiv care să poată ajunge până pe Marte”, scria Goddard în jurnalul său. (…) „Existența aceasta părea, în sfârșit, foarte utilă”.

Robert Hutchings Goddard s-a născut la 5 octombrie 1882, în Worcester, Massachusetts, în Statele Unite ale Americii.

A fost primul care a dezvoltat un motor de rachetă pe combustibili lichizi

A studiat fizica la Worcester Polytechnic Institute (WPI), facultate pe care a absolvit-o în 1908. Ulterior, Goddard a urmat și cursurile Universității Clark, obținând atât masteratul, cât și doctoratul. În timpul petrecut la Worcester Institute, Goddard a proiectat un plan de călătorie în spațiu în interiorul unui tub din oțel, în care mașinile erau suspendate și conduse prin atracția și respingerea electromagnetului. La Clark a rămas să predea fizică și să facă experimente cu rachete, iar mai târziu, inventatorul a obținut brevete pentru un sistem de transport în tubul vidat, principiul de bază fiind împingerea, accelerarea și decelerația.

Robert Goddard, scrie britannica.com, a fost primul care a explorat matematic raportul dintre energia și forța de propulsie pe greutate a diverșilor combustibili, inclusiv a oxigenului și hidrogenului lichid. A fost, de asemenea, primul care a dezvoltat un motor de rachetă care utilizează combustibili lichizi (oxigen lichid și benzină), așa cum a fost folosit la racheta germană V-2, 15 ani mai târziu. Într-o mică structură adiacentă laboratorului său, o rachetă cu propulsie lichidă, în cadrul unui test static din 1925, a funcționat în mod satisfăcător și și-a ridicat propria greutate, scria el”. La 16 martie 1926, primul zbor din lume al unui motor-rachetă cu propulsie lichidă a avut loc la ferma mătușii sale Effie din Auburn, Massachusetts, reușind o scurtă decolare.

Primul zbor cu o rachetă care folosește propulsoare lichide

După ce în 1914, a primit un brevet pentru conceptul său, și după mai multe experimente efectuate care au pus accentul pe crearea de rachete alimentate cu combustibil lichid, la 16 martie 1926, la ferma mătușii sale din Auburn, Massachusetts, Goddard a lansat cu succes prima rachetă cu combustibil lichid. Racheta a parcurs o distanță de aproximativ 56 de metri și o înălțime de aproximativ 12,5 metri. Zborul rachetei, în ciuda faptului că a fost mai degrabă neimpresionant (racheta s-a prăbușit într-un câmp cu varză după un zbor foarte scurt), a fost un triumf științific, iar ferma mătușii Effie din Auburn este astăzi celebrată în SUA devenind monument istoric național.

„17 martie 1926. Primul zbor cu o rachetă care folosește propulsoare lichide a fost efectuat ieri la ferma mătușii Effie din Auburn… Chiar dacă s-a tras de declanșator, racheta nu s-a ridicat la început, dar flacăra a ieșit și s-a auzit un vuiet constant.  După câteva secunde s-a ridicat încet, până când a trecut de cadru, apoi cu viteza unui tren expres, curbându-se spre stânga și lovind gheața și zăpada, mergând în continuare cu viteză.”

„Goddard și-a pus serviciile la dispoziția Armatei”

Parte din testele și experimentele lui Goddard a primit susținere financiară din partea Institutului Smithsonian, al cărui secretar, Charles G. Abbot, a manifestat interes față de munca de cercetare a fizicianului ajutându-l să pună bazele unui mic atelier în care Robert Goddard își desfășura experimentele și unde a dezvoltat primele pompe adecvate pentru combustibilii pentru rachete, motoare de rachete cu răcire automată și alte componente ale unui motor conceput pentru a transporta omul în spațiul cosmic.

„În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”, scrie britannica.com, „Goddard și-a pus serviciile la dispoziția Armatei, fără a se bucura, însă, de un interes pentru dezvoltarea rachetelor sale. Asta l-a determinat să închidă unitatea de la Roswell. Imediat după aceea, printr-un parteneriat cu Marina Militară, Goddard a întocmit un proiect privind dezvoltarea unui propulsor cu reacție pentru decolarea hidroavioanelor. Lindbergh și industriașul și filantropul Harry F. Guggenheim au rămas susținători fermi ai inventatorului din Worcester și ai fezabilității explorării spațiale”. De asemenea, unele publicații de marcă, printre care s-a aflat și The New York Times, i-au ridiculizat teoriile și cercetările ceea ce l-a determinat pe Goddman, de la un moment dat, să-și continue munca în privat. Până la urmă, decenii mai târziu, realizând ce gafă au făcut, cei de la The New York Times și-au cerut scuze și au publicat o erată în care recunoșteau faptul că rachetele, conform studiilor lui Goddard, funcționează în vidul din spațiu.

Centrul Goddard pentru Zborul Spațial, numit în onoarea sa

Activitatea lui Goddard a mers dincolo de experimentele propriu-zise. Pe lângă inovațiile practice, el a contribuit și la progrese teoretice importante în domeniul științei rachetelor, inclusiv idei despre împingere și eficiența combustibilului. Însă de-a lungul vieții sale, Goddard s-a confruntat cu scepticismul și cu lipsa de apreciere din partea populației și a comunității științifice pentru munca sa, astfel că munca și contribuțiile sale aduse domeniului rachetelor au fost recunoscute pe scară largă abia după moartea sa.

După înființarea NASA în 1958, agenția a recunoscut importanța lui Goddard în istoria explorării spațiale. Ca urmare, au numit Centrul Goddard pentru Zborul Spațial din Greenbelt, Maryland, în onoarea fizicianului.

Rachetele lui Goddard, esențiale pentru cursa spațială

Goddard a deținut peste 200 de brevete care acoperă o varietate de inovații (printre care și invenția redresorului  în vid brevetat la 2 noiembrie 1915), contribuțiile sale deschizând calea pentru alte progrese în domeniul rachetelor și al călătoriilor spațiale. Realizările lui Goddard au avut un impact semnificativ asupra creării rachetelor utilizate în cel de-Al Doilea Război Mondial și au fost esențiale pentru cursa spațială din timpul Războiului Rece.

La 10 august 1945, Robert H. Goddard s-a stins din viață în urma unui cancer la gât. În anii care au urmat, a obținut numeroase distincții și premii postume pentru activitatea sa revoluționară în domeniul științei rachetelor și al explorării spațiale. Mai mult, după ce munca sa a fost recunoscută de guvernul Statelor Unite, a fost încheiat un acord de 1.000.000 de dolari pentru utilizarea brevetelor sale.

Biblioteca memorială Goddard de la Universitatea Clark a fost numită în onoarea sa. Robert Goddard este considerat unul dintre cei mai importanți oameni în dezvoltarea astronauticii.

Sursa:

https://www.britannica.com/biography/Robert-Goddard

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test crucial pentru Ariane 6, noua generație de rachete a Europei

Sonda europeană Euclid, lansată cu succes la bordul unei rachete SpaceX Falcon 9

NASA va testa rachete nucleare care ar putea duce astronauții pe Marte în doar 45 de zile

Misiunea Artemis II intră în faza finală! Ultimele pregătiri la cea mai puternică rachetă construită vreodată